Iunie este a șasea lună a anului în calendarul Gregorian și una dintre cele patru luni gregoriene cu o durată de 30 de zile. Luna iunie mai este denumită și: cireșari, cireșar, cireseri, cireșel, luna cireșelor.      

     Din punct de vedere astrologic luna iunie începe cu soarele în semnul Gemenilor și sfârșește în semnul Racului. Din punct de vedere astronomic, luna iunie începe cu soarele în constelația Taurului și se sfârșește cu soarele în constelația Gemenilor.

     Numele lunii iunie provine din latină: Iunius, de la zeița Iuno, soția lui Jupiter și protectoare a femeilor căsătorite. Astfel, se spune că luna iunie este favorabilă pentru nunti fiindcă, în decursul acestei perioade, se vor lega cele mai trainice căsnicii. Grecii numeau luna iunie Skirophorion.      În calendarul popular, luna iunie are multe sărbători și evenimente folclorice. Conform tradiției populare românești, mai este denumită și "Cireșar" sau "luna cireșelor", deoarce acum se coc aceste fructe delicioase. Vegetația și timpul calendaristic ajung la maturitate în prima lună a verii, când ziua este cea mai lungă din an.

       Conform tradițiilor populare atunci când fulgeră și tună mult în luna iunie, vara are să fie nouroasă, dacă luna iunie este mai uscată decât umedă se vor umple butoaiele cu vin, dacă luna iunie este umedă și rece se strică întreg anul, călătoria furnicilor vestește an bun, omidele multe sunt semn de vin și grâu mult, săritul peștilor prevestește furtuna, dacă sunt mulți bureți iuți, iarna viitoare are să fie o iarnă ușoară, prea multă ploaie în iunie este stricăcioasă viilor și stupilor, dacă bate în iunie vântul de miazănoapte, atunci rodește grâu mult, dacă plouă în iunie, vă fi grâu, dar nu vă fi mălai.

   Sânziana sau Drăgaica (23-24 iunie): reprezintă sărbătoarea solstițială care ne amintește de divinitatea lunară, echinocțială și agrară, identificată cu Diana și Iuno în Panteonul roman și cu Hera și Artemis în Panteonul grec, protectoare ale lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate. Se spune din vechime că "Sânzienele" erau zânele pădurii, ale câmpurilor și ale florilor. Bătrânii le spuneau femei sfinte care umblă noaptea pe câmp, fete răpite de zmei, închise în palate fermecate, pe fundul apelor și lăsate să vină pe pământ doar în noaptea de Sânziene. În această noapte, se crede că Sânzienele iau puterea și mirosul florilor, însă dau roada semințelor, ard pășunile, dar feresc holdele de piatră și de furtuni.

     În zorii zilei de Sânziene, femeile în trecut se purificau spălându-se cu apa neîncepută din fântâni sau izvoare, se îmbrăcau în straie de sărbătoare și ieșeau la câmp pentru a culege ierburi de leac și descântece, pe care le duceau la biserică, având credință că prin sfințire vor fi curățite de influențele negative ale Rusaliilor sau Ielelor.

     Pe parcursul anului, femeile se spălau cu apa în care puneau plante împreună cu florile de sanzie, astfel împrumutând din frumusețea, vigoarea și forță terapeutică a florilor. Se spune că după această zi, plantele de leac își pierd valențele tămăduitoare, de-acum mai pot fi culese doar flori albe și galbene de sânziene (iarba Sfanțului Ion) pentru vindecarea frigurilor, vătămăturii sau a guturaiului.

     În ziua de Sînziene amuțește cucul, înecându-se cu grăunțe de orz, această pasăre-oracol, își începe cântul la Blagoveștenie și îl încheie la Sânziene, transformandu-se, apoi, în uliu, din această zi, plantele nu mai cresc, doar rodesc, soarele strălucind acum mai puternic decât în oricare altă perioadă a verii.

    În noaptea de Sânziene, fetele își puneau florile de sânziene sub pernă, pentru a-și visa ursitul, în timp ce femeile deja căsătorite își „legau” cu sânziene mijlocul pentru a le feri de dureri la muncile pământului.

    Cel mai important fenomen astronomic ce are loc în această lună este solstițiul de vară (21 iunie), moment în care soarele atinge cea mai mare declinație boreală, cu cea mai lungă zi din an.

P.S. Un iunie de neuitat vă dorim!

P.S.* Sursă articol: Wikipedia și calendarul-zilei.ha-ha.ro/iunie.php