Paștele privit prin ochii unui copil

Deseori sunt uimit cât de repede poate să treacă timpul. Parcă am adormit într-o iarnă și m-am trezit chiar înainte de Paște. În școală, de bine de rău, aveam reperul vacanțelor. Fapt ce ne ținea ancorați în realitate, știam cu precizia unui chirurg: ”Mai sunt 48 de zile până la vacanța de Paște.” De la primele semne de căldură și vreme frumoasă, începeam deja să ne gândim la perioada în care n-o să mai fim treziți de alarme. Mai ții minte?


Să nu mai spunem de celebrele replici ”lucrările o să le primiți după vacanță,” ”după acest test, putem să încheiem mediile, ”în data de x, o să fie o competiție importantă.” Toate aceste amintiri trezesc în mine sentimente neprețuite și dacă ar fi să le rezum într-o propoziție ar suna cam așa: bucură-te de lucrurile mărunte, cândva poveștile tale vor cântări mult.


Au trecut anii, nu mai suntem copii, am devenit adulți responsabili cu sute de griji și dorințe. Însă am uitat de copilul nostru interior, care era atât de fericit când se apropria Paștele. Viața a început să fie mai mult despre a vrea, decât despre a fi. Poate sună puțin filozofic, însă mesajul e cât se poate de simplu.


Îți doresc un Paște plin de recunostință alături de familie, să câștigi cât mai des în duelul ciocnirii de ouă și nu în ultimul rând, să nu uiți de tine. Aceste zile pot fi cel mai bun prilej să ne punem gândurile în ordine și să mulțumim pentru tot ce avem. Ai grijă de tine!

Comentarii